Biserica Reformata

Edificiul religios cuprinde cladirea fostei mănăstiri franciscane, capela şi turnul-clopotniţă. Un document emis de papa Bonifaciu al II-lea, din 23 noiembrie 1400, se referă la "altarul cel mare al bisericii franciscane marcând două etape în ridicarea ansamblului: încheierea lucrărilor la car şi începutul activităţii la navă şi turn". Practic, se cunosc trei etape constructive. Prima etapa cuprinde capela şi mănăstirea, între 1350-1370, având muluri de piatră şi alte decoraţii similare carului fostei biserici "Sf. Maria" din Sibiu, terminat la 1371. A doua etapa cuprinde carul, actualul altar al bisericii, între anii 1370-1400, iar ultima etapa între anii 1400-1430 nava bisericii si între anii 1430-1450 turnul bisericii.

Fosta mănăstire franciscană, în Dieta de la Cluj din 25 nov-7dec. 1556, se secularizează şi se înfiinţeaza prima şcoală laică "Schola particula". Aici, după preotul reformat Nemes Gábor, s-a amenajat un lăcaş de închinăciune pentru domnitorul român Mihai Viteazul. Ferestrele gotice ale bisericii aveau sa fie realizate mai târziu, cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara, care în 1442 face daruri pentru înfrumuseţarea bisericii. Cu excepţia celor două ferestre flamboyante, celelalte sunt realizate între 1450-1460. Cele două ferestre flamboyante provin din perioada lui Báthory István. Lucrările sculpturale sunt realizate de pietrarul Gheorghe (Gergius lapicide), care primeşte 11 florini. În 1601, 1602 biserica este distrusă, iar în 1662 este reparată sub principele Mihai Apofi I, apoi, în 1693, cu sprijinul cancelarului Teleki Mihai biserica primeşte un tavan de lemn casetat şi un acoperiş aproape plat, remarcat de gravura lui Konrad von Weiss din 1736. Prin Tratatul de la Blaj, cetatea oraşului devine garnizoanş austriacş, biserica fiind separatş, cu acces aparte.

În 1785 sunt efectuate lucrări de renovare a bisericii care dobândeşte forme baroce, remarcat fiind arhitectul Anton Tirck (Türck).

susˆ